vineri, 27 ianuarie 2012

Agonie

 Nimeni nu va înţelege niciodată ce e în sufletul unui om căruia îi e frică.
 Căruia îi e atât de frică de durere,un om pe care îl doare,şi pe care nu mai vreau să-l doară.
 El vrea să se sfârşească agonia,
 agonia de nedescris a lacrimilor râncede care ce îi curg în şiroaie nesfârşite pe obrazul drept,în special pe cel drept.
 Care îi fac bălţi de sânge în suflet.
 El vrea să  moară partea umană din el,i se pare că îl strică,
 atât de nemilos îi sfâşie mintea,ea,durerea.
 Vrea o amnezie prelungită,sau,de ce nu,o moarte clinică a sentimentelor ce-i produc haosul gândurilor
 Sau poate vrea doar să nu îl mai doară.
 Ce spui?Nimeni nu se gândeşte la asta?
 Totul trebuie să aibă un motiv,sens,sau scop,alt motiv,sens sau scop.
 Trebuie sa fie nebun,sau laş sau prost,în ochii lor.
 El are buzele aprinse dar obrajii stinşi.
 El vrea doar să nu-l mai doară.
 Ar striga,dar să nu-l audă nimeni,
 ar merge la biserică,dar să fie goală.
 Ar goli paharul cu venin din care bea,dar fară să umple altul cu tării.
Ce spui? Nu.El vrea doar să nu-l mai doară.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Follow by Email