Prea departe

Sa iti privesc buzele cum strang din relax alta tigara,mana cum se joaca stingandu-i focul in scrumiera...
Sa imi vreau degetele rasfirandu-ti parul si sufletul iubindu-ti zambetul.
As fi putut sa stau si sa te am.Exact asa.
Sa te vad cu totul,in alb,in negru,
Pieptul tau sa fie al meu si,in frumos si-n imperfect,sa-ti simt aerul si trupul.
Dar eu,eu nu-ti vreau nici cerul cel prea albastru,
Nici ochii cei prea verzi,nici universul cel prea indepartat.
Eu, iti vreau doar sufletul mult prea distant
Eu plec.

Stiu.

Stiu ca tu, obisnuiai sa te opresti in fata ei.
O visai,o analizai,o dezgoleai,priveai prin ea acele vise multe.
Te uitai prin geamul cenusiu si credeai ca dincolo e alb.
Ea era doar o usa.Deschisa,inchisa,de lemn,de metal,a ta,a lor.
Vedeai prin ea zeci de sticliri-de ochi,de fum de amagiri.
Stiu ca tu,obisnuiai sa-i vezi nevazutul si sa-i cunosti necunoscutul.
Te uitai prin chei ce nu le-aveai si simteai parfumul ei venind pe sub podea.
O voiai.

Vreau

Acum vreau sa-mi simt inima umplute de dor,sufletul rascolind insetat prin amor,
Cautand,poate un secret in mare sau,o iubire pictata-n culoare.
Vreau sa te vad in neant,sa te simt pe piele,sa las deoparte toata visele mele,
Sa trec in real,si doar acolo sa te am.
Dorind sa te ating,sa te alint,sa te caut si sa te gasesc acolo unde focurile din iad se aprind.
Prin fum sau prin parfum,prin vin si cu suspin,sa te aud,sa te cert,sa te ard.
Vreau sa fiu,sa am,sa pot,sa sper,sa rabd,sa gem,sa vreau.
Vreau sa stii.

Simţ

Repeti la infinit aceleasi vorbe seci-fara motiv,fara culori,fara sa vrei sa ierti.
Eu astept un mod,o cale,sau un drum-cum vrei sa-i zici,stiu ca nu intelegi.
Fara simt,fara frumos,fara poate sau exact-doar gust si putin tact,
In ce faci,in ce zic-un moment fara sens al unei linisti de blestemat.

O picatura de dorinta da foc unei mari de nepasare alba,
Si arde un univers de minciuni pierdute in anotimpuri reci.
Se leaga conexiuni prin piele si ochi,se rupe prin tine si in mine.

Vreau sa ies de aici.
Vreau sa evadez intr-un cliseu de nimicuri.
Vreau sa stiu totul in absolut si sa nu-ti scriu decat povesti de adevar,
Pentru ca un banal adevarat e doar un nimic neinteles.

Repeat

Alt an,aceeasi greseala.
Alta varsta,acceasi confuzie.
Alte circumstate,aceleasi persoane.
Alte gandiri,aceleasi intamplari.
Alta data...aceeasi senzatie.
Nimicul ramane la fel.

...

Azi imi e mai dor ca niciodata...

Efemer

Am vazut multe ploi.
Am simtit multe picaturi.
Mi s-au scurs toate din par pe umar...si-au picat.
Am placut multe chipuri.
Le-am atins de multe ori.
Mi-au zambit degetelor...si m-am spalat.
M-am rasfatat cu multe parfumuri.
Le-am mirosit venind prin vant.
M-am dus in foc...si s-au facut fumuri...

A fost?

Uneori...da,eu,iar...uneori...
Simt ca m-am saturat sa caut focul acolo unde nu a mai ramas decat fumul innabuist de cenusa...
Simt ca traiesc un vis ce asteapta sa fie spulberat de regret.
Ca clipele trec si incep sa nu te mai cunosc,te caut acolo unde nu mai esti.
Simt ca vrei sa para ca nu a fost,ca nu am fost,ca nu ai fost.
Ca s-au pierdut in praf de amintiri multe cuvinte,zambete si priviri.
Nu vrei tu sa ineci in uitare tot,sa spui ca nu are rost?
Stiu ca vrei sa pleci.
 A fost...?                                                                                                                                                                              

Sin Culpa

Asa,absoarbe-te de vina,
Sa para ca nu ai gresit un pic,
Nimic nou,nimic senin,nimic care sa-ti spuna acum
ca nu ai stii nimic.

Asa,cufunda-te in citate vechi,in povesti spuse demult,
Sau in cantece ce dezgolesc marele absurd.
Viseaza in continuare motivatii,prafuri de minuni,
ce-si au echivalent in alte lumi.



Hai,cauta conexiuni apoi
intre noi doi,
Dupa ce ai vrut sa para ca nu ai gresit,repet...nimic!

Asa,minte-te in continuare,
Ca nici eu,nici ei,nici noi nu avem o anume importanta,
Ca  marea ta secata iti spune ca nu ai facut nimic...ce aberanta!

Absoarbe-te de vina,refugiaza-te nu in sticle cu alcool,
Sau in tigari cu gust mentol,ci in raze de soare inchipuite pe un cer negru...sangeriu.

Intalnire

Suflete ratacite in aglomeratii sentimentale intalnesc consttinte pierdute pe malurile marilor putsiuri.
Glasuri stinse cu apa scursa din izvorul inconstientului intalnesc soaptele valurilor unor mari secate de dezgust.
Ochii rosii ai geamatului de furie franta intalnesc privirea crunta a cliseului de absurd inselat...

Agonie

 Nimeni nu va înţelege niciodată ce e în sufletul unui om căruia îi e frică.
 Căruia îi e atât de frică de durere,un om pe care îl doare,şi pe care nu mai vreau să-l doară.
 El vrea să se sfârşească agonia,
 agonia de nedescris a lacrimilor râncede care ce îi curg în şiroaie nesfârşite pe obrazul drept,în special pe cel drept.
 Care îi fac bălţi de sânge în suflet.
 El vrea să  moară partea umană din el,i se pare că îl strică,
 atât de nemilos îi sfâşie mintea,ea,durerea.
 Vrea o amnezie prelungită,sau,de ce nu,o moarte clinică a sentimentelor ce-i produc haosul gândurilor
 Sau poate vrea doar să nu îl mai doară.
 Ce spui?Nimeni nu se gândeşte la asta?
 Totul trebuie să aibă un motiv,sens,sau scop,alt motiv,sens sau scop.
 Trebuie sa fie nebun,sau laş sau prost,în ochii lor.
 El are buzele aprinse dar obrajii stinşi.
 El vrea doar să nu-l mai doară.
 Ar striga,dar să nu-l audă nimeni,
 ar merge la biserică,dar să fie goală.
 Ar goli paharul cu venin din care bea,dar fară să umple altul cu tării.
Ce spui? Nu.El vrea doar să nu-l mai doară.